Exclusiv Motivare devastatoare a Inaltei Curti in cazul Kovesi: Acuzatii neprobate si neclare, masuri nelegale, SS a adaugat la lege (Document)

Motivarea hotararii prin care instanta ICCJ a dispus revocarea controlului judiciar impus Laurei Codruta Kovesi de procurorul SS (Sectia speciala pentru magistrati) Adina Florea in dosarul extradarii lui Nicole Popa desfiinteaza sever toate acuzatiile aduse fostei sefe DNA.

Despre fiecare dintre acuzatiile aduse, adica luare de mita, abuz in serviciu si marturie mincinoasa, judecatorul Inaltei Curti stabileste ca “este lipsita de precizie, claritate (coerenta) si de suport probator”, iar controlul judiciar a fost nelegal.

“Judecatorul de drepturi si libertati retine neindeplinirea conditiilor necesare inceperii urmaririi penale in personam si punerii in miscare a actiunii penale(lipsa de claritate a acuzatiilor, aspect ce echivaleaza cu inexistenta notificarii oficiale, existenta unui caz de stingere sau impiedicare a exercitarii actiunii penale, lipsa probelor), nemotivarea ordonantei prin care s-a dispus luarea masurii controlului judiciar, impunerea altor obligatii decat cele expres si limitativ prevazute de lege.

Toate aceste vicii se subsumeaza unor conditii de legalitate care, odata dovedite, fac inutila analiza elementelor ce tin de temeinicie”, se arata in motivarea deciziei pronuntate in 3 aprilie.

Acuzatia de luare de mita consta in aceea ca, in primavara anului 2011, pe atunci procurorul general Kovesi ar fi pretins si primit, in mod direct, suma de 268.689,36 lei, de la Sebastian Ghita, in legatura cu indeplinirea unor acte contrare indatoririlor sale de serviciu, acte constand in extradarea persoanei condamnate Popa Nicolae, care fusese localizata in Indonezia.

Consecinta ar fi fost, pe de o parte, crearea unui beneficiu de imagine pentru magistratul Kovesi, in calitate de procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar pe de alta parte, asigurarea protectiei denuntatorului-persoana vatamata Ghita.

Folosul infractional ar fi constat in primirea, in mod direct, a unei sume de bani de la denuntator, destinata insa transportului aerian, dar si crearea unui beneficiu de imagine.

Instanta ICCJ arata insa ca “ansamblul inscrisurilor de la dosar si martorii audiati, angajati M.A.I., au atestat, dincolo de orice dubiu in acest moment procesual si in baza prezentului probatoriu, derularea unei proceduri de achizitie publica pentru identificarea companiei apte a presta activitatea de transport aerian, incheierea unui contract de prestari servicii, efectuarea platii de beneficiar (M.A.I., prin I.G.P.R.) in contul prestatorului de servicii (SC Tiriac).

Chiar in ipoteza divizarii platii transportului, aceasta nu se poate considera a fi un beneficiu sau folos personal obtinut de Laura Codruta Kovesi

Aducerea in tara a fost generata de necesitatea punerii in executare a unei hotarari penale definitive, interesul putand fi colectiv, general, iar nu individual, particular.

Crearea unui beneficiu de imagine apare neverosimil in contextul functiei exercitate si atributiilor acesteia, intrucat, lipsind atributiile legale in procedura extradarii, nu se putea asuma un merit individual in cazul reusitei”.

Mai mult, arata judecatorul ICCJ “nicio proba (obiectiva), alta decat cele emanate de la denuntator, direct sau prin terti, nu surprinde interferenta procurorului general Laura Codruta Kovesi in stabilirea, divizarea ori alte manopere referitoare la pretul transportului aerian si plata acestuia.

Nicio proba (obiectiva), alta decat cele emanate de la denuntator, direct sau prin terti, nu sustine intelegerea anterioara referitoare la divizarea pretului intre cele doua entitati M.A.I. si societea Conti.

Chiar in ipoteza in care plata transportului s-ar fi realizat in maniera sustinuta de denuntator, aceasta nu se poate considera a fi un beneficiu sau folos personal obtinut de Laura Codruta Kovesi. Aducerea in tara a persoanei extradate a fost generata de necesitatea punerii in executare a unei hotarari penale definitive, interesul putand fi colectiv, general, iar nu individual, particular.”

Instanta constata ca acuzatia formulata pentru infractiunea de luare de mita se suprapune partial peste acuzatia de abuz in serviciu si este prescrisa conform Codului Penal in vigoare in 2011, iar “procurorul trebuia sa justifice maniera alegerii legii aplicabile ce a condus la excluderea cauzei de impiedicare a exercitarii actiunii penale, prescriptia raspunderii penale”.

Dar chiar dincolo de acest aspect, “nu au fost probate conditiile de tipicitate obiectiva si/sau subiectiva ale infractiunii de abuz in serviciu:

In esenta, cele 5 acte de executare descrise, pentru care nu se invoca dispozitii legale incalcate, releva actiuni in reprezentarea institutiei pe care inculpata o conducea ori care tin de atributiile de ordonator de credite si nu sunt apte a produce niciun fel de prejudicii.

Infractiunea de abuz in serviciu este o infractiune de rezultat, cu toate acestea, nu se justifica de procuror vreun prejudiciu material real.

Contravaloarea transportului reprezentantilor institutiei la intalniri de lucru, ca cele enumerate de procuror in acuzatie, nu pot constitui prejudiciu in cadrul infractiunii de abuz in serviciu, atat timp cat reprezentarea institutiei in relatiile cu tertii este o atributie a conducatorului acesteia sau a persoanei delegate in acest sens, ori a participantului la intalniri, iar intalnirea a avut loc”.

In ceea ce priveste acuzatia de marturie mincinoasa, “procurorul nu a explicat in cuprinsul acuzatiei (si nici anterior, in cursul audierii ca martor) de ce aceste elemente referitoare la caracterizarea unei relatii considerate private (a martorului cu denuntatorul) ar fi constituit o imprejurare esentiala pentru cercetare. (…)

Aceasta omisiune de a explica pertinent si coerent limitele si elementele de fapt vizate de audiere si, ulterior, valorificarea continutului declaratiei impotriva persoanei audiate arunca spectrul arbitrariului asupra acuzatiei de marturie mincinoasa.

In ceea ce priveste suportul probator aferent acestei acuzatii se constata ca se margineste la propria declaratie a martorului, devenit inculpat in prezenta cauza. Un singur mijloc de proba, avand ca sursa singulara faptuitorul, nu poate fi suficient pentru sustinerea acuzatiei, cu atat mai mult cu cat proba nu este nici pertinenta”.

Instanta constata ca procurorul nu a respectat nici dispozitiile art. 212 alin. 4 din Codul de Procedura Penala referitoare la obligatia motivarii ordonantei de luare a masurii preventive din mai multe motive:

1. “Se constata ca procurorul nu a indicat, in concret, motivele care justifica luarea masurii controlului judiciar. (…) Indicarea formala a conditiilor prevazute de Codul de Procedura Penala echivaleaza cu lipsa de motivare a ordonantei si evidentiaza inexistenta unei evaluari reale a conditiilor legale de luare a masurii, grefata pe lipsa necesitatii si proportionalitatii acesteia.

Este extrem de neclar cum a ajuns procurorul de caz la ideea posibilei sustrageri de la cercetare ori la posibile incercari de influentare a martorilor, neexistand niciun vag inceput de dovada in acest sens

De asemenea, este imposibil de decelat cum a ajuns procurorul la ideea potentialului infractional ulterior, respectiv la necesitatea prevenirii savarsirii unei alte infractiuni”.

2. “Procurorul de caz nu a inteles sa justifice si sa motiveze alegerea (interdictiilor impuse in cadrul controlului judiciar – n.red), impunandu-le in mod arbitrar, fara vreo trimitere la o situatie concreta, iar pe de alta parte, a stabilit si impus o obligatie care nu se regaseste in cele enumerate de dispozitiile legale, obligatia de a nu intra in legatura cu mass-media, cu privire la faptele pentru care se efectueaza urmarirea penala in cauza, de a nu furniza date in legatura cu ancheta si de a pastra confidentialitatea urmaririi penale.

Obligatia impusa in sarcina inculpatei este nelegala, procurorul adaugand la lege si impunand o obligatie care nu se regaseste in cele enumerate expres si limitativ de lege ori care excede celor atestate de jurisprudenta anterioara”.

Ca urmare, “judecatorul de drepturi si libertati de la Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca masura controlului judiciar luata fata de inculpata Kovesi Laura Codruta este nelegala, drept pentru care, in temeiul art. 213 alin.6 Cod Procedura Penala, va admite plangerea si va revoca masura preventiva dispusa prin ordonanta data de 28.03.2019, emisa in dosarul nr.1172/P/2018 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie”.

Pe 28 martie, in plin proces de desemnare a procurorului sef european, SIIJ a anuntat oficial ca Laura Codruta Kovesia fost plasata sub control judiciar pentru 60 de zile, fiind acuzata de luare de mita, abuz in serviciu (cinci acte materiale) si marturie mincinoasa. Ea nu avea voie sa paraseasca tara fara aprobare, sa discute cu presa despre dosar si nici sa lucreze la Parchetul General.

In acelasi dosar, astazi va fi audiat ca martor la SS fostul prim-adjunct al SRI, generalul Florian Coldea.

 Joi, 16 Mai 2019, ora 08:44 Sursa:Ziare.com
 Autor:Redactia Ziare.com

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: